2000

Dupa focurile de artificii ale postmodernismului si experimentelor de tot felul care marcheaza literatura ultimelor decenii, Felicia Mihali are curajul sa scrie realist, abia deghizind numele personajelor sale, foarte cunoscute de altfel, sub transparente anagrame. Exista in Eu, Luca si chinezul doua romane a caror coeziune e asigurata de personajul narator, marcat puternic de trasaturi autobiografice : pe de o parte, este vorba de evolutia personajului principal in lumea presei scrise, in care tine o rubrica de stiri culturale intotdeauna sufocata de stirile de ultima ora, de noutatile de senzatie si de cancanuri despre oameni politici sau personaje la moda. Pe de alta parte, incrustata ca o piatra pretioasa in interiorul acestei materii dure si cenusii a existentei sale publice, o poveste de dragoste intre tinara femeie-narator si Yang, un chinez care face in Romania un stagiu de medic. Aceasta poveste de dragoste al carui anotimp pare sa fie toamna, de la inceput pina la sfirsit,  este marcata de semnul esecului inca de la prima intilnire a celor doi.

Scriitura Feliciei Mihali, o data mai mult, nu isi dezamageste publicul. Realist, vadind un simt al observatiei si al detaliului aproape nefiresc, jucind in acelasi timp pe registrele umorului, ale cinismului si ale poeziei, romanul Eu, Luca si chinezul merita intreaga atentie a cititorului.